Ce rost are, suflete alt, să-ți spun că a schimbat ceva în mine
burghiul ce și-n tine trebuie să intre ca să cureți oglinda?
Ți-o fi de-ajuns clipita-n care tu te bucuri de a mea împărtășire?
NU! Nu ți-e. Că de-ar fi fost, zglobiu vorbeai de ea din amintire
Și-n dans mă luai demult.
